În cuvântul de învățătură împărtășit obștii monahale, închinătorilor și pelerinilor prezenți, Chiriarhul Râmnicului a subliniat valoarea faptelor, ca mărturisire a dreptei credințe: „Duminica Înfricoșătoarei Judecăți ne arată cât de importante sunt faptele noastre. Omul va fi judecat  la  această A Doua Venire, după faptele și după credința sa. Credința fără fapte este moartă, după cum ne învață Sfântul Iacob (Iacob II, 17) și, de aceea, suntem datori a-L cinsti pe Domnul nostru nu doar cu vorba, ci căutând să sprijinim pe cei aflați în neputință pentru că, iată, Sfântul evanghelist Matei ne încredințează că Mântuitorul Se identifică cu toți cei de lângă noi: întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut.

Măsura dragostei și jertfelniciei față de aproapele nostru este dată de lucrurile mici: grija față de săraci, de cei flămânzi și însetați, de cei bolnavi și de cei aflați în situațiile cele mai dificile ale vieții lor.  Mântuitorul ne arătă că Se identifică cu aceștia toți: întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut.

Atunci, Dumnezeu va spune celor care au împlinit cuvântul poruncilor Lui să intre întru bucuria faptelor lor, pentru că a fost gol și L-au îmbrăcat, pentru că au fost milostivi și I-au dat să mănânce, bolnav sau în temniță și L-au cercetat. La mirarea acestora: Doamne, când am făcut noi acestea?, îi încredințează că faptele cele bune săvârșite față de toți cei suferinzi au valoarea făptuirii față de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, în suferința fiecărui om de lângă noi Îl întâmpinăm pe Dumnezeu.

Faptele pot fi săvârșite numai în timpul vieții pământești, însă această viață este limitată și de aceea trebuie să săvârșim cele bune pentru ca sufletul nostru să trăiască veșnic lângă Dumnezeu și nu să trăiască veșnic în osândă. Evanghelia se numește Înfricoșătoarea Judecată pentru că înfricoșător este verdictul pentru cei care nu l-au avut în inimile lor pe Dumnezeu, pentru cei care nu L-au mărturisit pe Dumnezeu. (…)

Cei care nu fac fapte de milostenie se depărtează de la fața lui Dumnezeu:  Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui! (Matei 25, 41).

Să folosim, așadar, timpul vieții noastre pentru a ne  curăţa de păcate  ca unii care săvârșesc  faptele cele bineplăcute lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu suntem chemați să devenim părtași Împărăției celei gătite nouă de la facerea lumii”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.

În cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa l-a hirotonit întru ierodiacon pe unul dintre viețuitorii Mănăstirii Frăsinei, părintele Damian.

La final, Părintele Arhiepiscop i-a binecuvântat pe toți cei care, în cea de-a treia duminică a Triodului, a Înfricoșătoarei Judecăți, s-au rugat în ctitoria Sfântului ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului.

Sursa: www.arhiepiscopiaramnicului.ro