Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Suiești, replică arhitecturală a Schitului Maicilor din București a fost construită în satul natal al patriarhului Justinian Marina, fiind sfințită la împlinirea a patruzeci de ani de la mutarea în împărăția lui Dumnezeu a celui de-al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Ctitorirea mănăstirea a rămas în conștiința comunității dreupt un act de recunoștință și de cinstire pentru întreaga activitate misionară și pastorală a patriarhului care a luptat pentru păstrarea demnității Bisericii Ortodoxe Române, fapt pentru care astăzi, la hramul mănăstirii au participat numeroși credincioși din localitate.

În cuvântul de învățătură împărtășit obștii monahale și pelerinilor, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a arătat că în rândul sfinților sunt  așezați toți cei care au mărturisit credința prin faptele cele bineplăcute lui Dumnezeu: „unii dintre ei sunt prooroci care au vestit despre Întruparea Mântuitorului şi venirea Sa în lume, alţii sunt numiţi patriarhi, pentru că ei sunt părinţii Vechiului Testament, cei care au ţinut credinţa cea adevărată, cei care au păstrat legământul pe care Avraam l-a făcut cu Dumnezeu. Urmează ceata ierarhilor care au slujit pe Dumnezeu și au primit acest har de la Sfinții Apostoli, har pe care și aceștia l-au primit de la Mântuitorul Hristos.  Din ceata sfinților sunt și cuvioșii, ei jertfindu-și viața prin peșteri, prin crăpăturile pământului și prin mănăstiri, trăind în postire îndelungată și în rugăciune multă. Unii dintre ei sunt mucenicii care și-au vărsat sângele pentru credința lor, așa cum este și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.

Chiriarhul Râmnicului a vorbit apoi despre viața și curajul mărturisirii Sfântului Mucenici Gheorghe: „ acesta a fost de loc din Cezareea Capadociei, făcând parte dintr-o familie de creștini, Gherontie Stratilatul şi Polihronia, în care tatăl și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind cununa muceniciei.

Tânărul Gheorghe a mers cu mama sa în Palestina, unde a îmbrățișat cariera militară. Atunci când împăratul păgân Dioclețian a poruncit tuturor celor din împărăția sa să se închine la idoli și să mănânce cărnuri jertfite idolilor, Sfântul Gheorghe, deși era general în oastea lui, a preferat să-și mărturisească credința: nu s-a gândit la bunurile sale, nu s-a gândit la mama sa, nu s-a gândit la poziția lui socială și, pentru statornicia în credință, a fost trimis la chinuri. A fost chinuit în multe feluri: tras pe roată, așezat pe un pat de cuie, biciuit cu vâne de bou, iar capul i-a fost strunjit cu fier. Cu toate acestea, el nu s-a lepădat de credința sa. Atât de impresionată de credința lui a fost soția împăratului, Alexandra, încât s-a mărturisit și ea a fi creștină iar împăratul, pe loc, a omorât-o, iar pe Sfântul Gheorghe l-a dat să-i fie tăiat capul.

Moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe se află astăzi în Lida, cetatea unde el a mucenicit și unde a trăit mama lui. O părticică din aceste moaște se află, spre mângâierea locuitorilor acestui județ, aici, la Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Suieși, mănăstire care este o ofrandă adusă lui Dumnezeu întru pomenirea patriarhului Justinian Marina”.

Sfințind icoana hramului, Înaltpreasfinția Sa i-a încredințat pe cei prezenți că „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a arătat a fi ocrotitor tuturor celor care i se închină cu credință, ocrotitor al ostașilor, fapt pentru care icoana sa a fost așezată de Sfântul Ștefan cel Mare pe steagurile de luptă”.

La final, Părintele Arhiepiscop a reafirmat ideea că „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este un exemplu de întărire în credință și îl rugăm să mijlocească prin rugăciunile sale pentru fiecare dintre noi”.