Sondaje 

Tableta a… politică

Sondaje

                           
de Mihai Râmniceanu

O minciună spusă sau scrisă se numeşte frază politică. Mai multe minciuni spuse sau scrise se pot cumula într-un sondaj, una din armele cu care se duelează „spadasinii” zilei, mai metoforic spunând, „muşchetarii” campaniei pentru fotolii comode, adică domnii candidaţi, aşa se zice din respect pentru „reprezentanţii poporului”, că dacă stai lângă dumnealor şi le asculţi vorbele cu care se pregătesc pentru luptă, şi dacă îi mai auzi pe uliţă cum se gratulează, îţi vine să te duci în pădurea verde, în codrul frate cu românul, că pe uliţele satelor şi oraşelor ori te alimentează „muşchetarii” cu gogoşi electorale, ori asişti la spectacole de la care mai lipseşte… cortul! ├×igăneală curată! Să mă ierte domnii romi!

Ce este afişiada, de care am mai vorbit, ce sunt campaniada, lansarea sau relansarea candidaţilor ce vor asigura viitorul nostru de zi cu zi? Exerciţii de promovare a minciunii şi de ridicare a acesteia la rangul de program electoral! Sunt mijloace de încercare a răbdării noastre, a cetăţeanului, miluit cu tot felul de gogoşi parfumate cu miros de asfalt, balast, construcţii, case peste case, pensii grase, femei frumoase…

Pardon, asta nu, m-a scăpat gura! Cetăţeanul, precum cel al lui nenea Iancu, din povestea aceea cu scrisorica, este turmentat de taifunul creşterii preţurilor, de furtuna sărăciei, de cutremurul taxelor şi impozitelor, de conjugarea şi declinarea unor cuvinte pe care ni le oferă cei mai puternici, mai buni, mai miloşi, mai strategi, mai curaţi (haida de!), loiali, ataşaţi, gata să ne scoată din marasmul celor 18 ani de minciună şi jecmăneală, de-a ajuns ţara asta ca o fiinţă bună la toate…. Ei sunt gata să se sacrifice prin banii noştri… pentru noi!

Fericirea lor e goală, e nudă, dacă plinul lor nu e şi-al nostru! Aiurea! Ei sperie estul, vestul, nordul şi sudul, bordurile de până acum nu se compară cu ale celor ce vin. Ei vor asana, vor desfiinţa, vor derula, vor aplica, vor conştientiza, vor construi, vor eradica, vor lichida, vor fi ceea ce doream şi nu am avut. Gura lor e plină de şanturi şi şosele, în buzunarele lor sunt numai flori şi floricele!

„Foaie verde sălcioară, bate vânt de primăvară – cânta nea Costică, ieri – bate vânt de primăvară, ba chiar de cotrobăială, prin registre, prin dosare, şi mai iese o scrisoare, bună pe la cuvântare, mai dăm de-o afacere, de-o lucrare-n facere, mai dăm nene de-o spoială, peste altă rânduială şi să vezi ce păruială, bate vânt de vreme bună, dispare o mătrăgună”…

„Cânţi degeaba, măi, vecine, primăvara nu mai vine, visezi, nene Constantine!, încerci în van cu-n deget marea, dac-ar fi să fie-aşa, cum visezi acum, mata, rugăciuni aş ridica de la ei pân-la vlădica. Îţi spun eu, nea Constantine, ăştia nu se mai fac bine, boala asta-i fără leac! Asta e, n-am ce să-ţi fac!”

„Cred că ai dreptate, Istrate, hai să dăm câteva sape până nu se face… întuneric, că mai e oţâră şi să vezi ce ne distrăm noi la un teatru fără bani. A şi început, nu vezi. Ieri s-au făcut alde candidaţii noştri ca albia de porci. Pericol mare! Au ieşit de tot din abecedar, din buna cuviinţa, din buna credinţă. Ce face scaunul din om!

Stai uşor, că mai sunt câteva zile, mult a fost, puţin a rămas, să-i vezi cum şi-or număra banii duşi pe sondaje. Hai mă cu mine la sapă, şi las-i că ei se sapă între ei!”