Nu credeţi?
Tableta a… politică
Nu credeţi?
de Mihai Râmniceanu
Nu este drum al ţării pe care, fie soare, fie ploaie, fie vânt, fie soare, fie grindină să nu se întâmple accidente grave, foarte grave sau fatale. Naşterile au scăzut, căsătoriile la fel, divorţurile, ca şi decesele sunt în… creştere. Viaţa este tot mai mult în pericol, iar jurnalele de actualităţi nu mai au loc pentru relatări despre incendii, accidente mortale, calamităţi naturale, neglijenţe, dar şi crime abominabile. Acest tablou nu este unul care vrea să îngrozească. Doamne fereşte! Altceva dorim prin aceste semnale.
Vrem să-i spunem educatorului-tată sau educatorului-mamă că are o parte de vină în această situaţie, vrem să-i spunem educatorului-educator, sau cadru didactic, sau universitar chiar, să-şi onoreze cu mai multă inimă misiunea. Dar vrem să-i mai spunem şi statului că prea mult îl ocupă politica, parlamentarului, că prea mult îl ocupă politica, ministrului, de diferite ranguri, că prea mult îl ocupă în misiunea sa… politica, finanţistului, că prea mult are gândul la cum şi ce…
politică să folosească pentru a mai lua de la contribuabil, bancherului, că prea mari dobâzi pune pe împrumutul nostru, celui preocupat de mită, de la poliţist la medic, de la un oarecare la un alt oarecare, că ne-am săturat, jurnalistului de orice fel, că prea mult alergă după senzaţional şi-l oferă ca „exemplu” tânărului cititor, realizatoarei de emisiuni tv că tare e prea mândră că ne-a mai adus pe sticlă un… ins care a fost insă sau invers, poliţistului care a dat permis de conducere, că a făcut-o parcă ar fi vândut o lamă de ras şi posesorul de permis ne… rade pe trecerea de pietoni!
Disperaţi, neavuţii stau din nou la coadă o noapte întreagă pentru alimente care le mai prelungesc sărăcia, subiectele de examen se vând, fete tinere se vând sau sunt vândute…
Nu credeţi, asta doream să mai întreb, că oamenii legii, cei care ne conduc ar trebui să se mai ocupe şi de noi, nu doar de ei? De noi, cei mai săraci din UE!?
A trecut perioada alegerilor, am ales ce-am dorit sau ce-au dorit ei şi tare mi-e teamă că partitura se repetă.
Nu credeţi că e nevoie de legi mai clare, mai aspre chiar, care să nu ocolească pe nimeni când este vorba de greşeală, nu credeţi că e nevoie de o judecată mai dreaptă?
Nu credeţi că de prea multă vreme sunt oameni care nu mai pot rezista nu doar bolii lor, ci şi bolii aleşilor de a se căpătui cât mai repede, nu credeţi că ne-am îmbolnăvit de atâta minciună? Prea multă teroare, prea multă spaimă, prea mulţi nebuni în viaţa noastră la volan sau per pedes, prea mulţi copii trecuţi prin neputinţa părinţilor de a le asigura viitorul, prea devreme sunt învăţaţi tinerii cu nemunca.
Nu credeţi că avem multe legi elaborate degeaba?
Nu credeţi că „scoatem” prea mulţi „specialişti” care habar nu au ce au făcut pe băncile facultăţii?
Mi-e foarte greu să cred că nu există oameni care ar putea rezolva răspunsul la aceste întrebări. Dar mai depinde şi de noi. Mai este un pic şi vin alegerile pentru parlament. Ce bine ar fi să alegem nu vorbitori la tv, nu analişti politici, nu oamenii care dau bir cu fugiţii din parlament, pentru că au mult „de lucru” în teren, ce bine ar fi să…
Nu credeţi?
