În 2018, când România aniversează Centenarul Marii Uniri, Guvernul Ungariei alocă 77 milioane euro pentru a finanța businessuri în inima României, în Ținutul Secuiesc. Singura condiție este ca proiectele să fie redactate în limba maghiară. Cu alte cuvinte, chiar și românii, teoretic, sunt eligibili pentru finanțare, cu condiția să învețe repede, dacă nu au și făcut-o până acum, limba maghiară. Președintele PSD Târgu-Mureș, Vasile Gliga, s-a ales deja cu o finanțare de la Guvernul condus de Viktor Orban. Trăiască prietenia dintre PSD și UDMR! Budapesta nu finanțează pe teritoriul României doar proiecte economice, cât și culturale și sportive. Două echipe de fotbal, Sepsi OSK Sfântu Gheorghe, ce activează în Liga I, și FC Csikszereda Miercurea Ciuc, ce activează în Liga a III-a, au primit o finanțare de la Guvernul maghiar de 6,5 milioane euro. Alte zeci de milioane de euro cheltuie Budapesta în fiecare an pe teritoriul României pentru a susține diverse asociații și fundații ale minorității maghiare, pentru a finanța programe, conferințe, editări de carte, acțiuni civice, cu un pronunțat caracter antiromânesc. Guvernul României ignoră toate aceste acțiuni neprietenoase ale Guvernului Ungariei.

Bucureștiul se chinuie lamentabil să marcheze Centenarul Marii Uniri. Până acum, nu i-a ieșit. Doar acțiuni anemice, fără impact social sau emoțional, fără să trezească sentimentul patriotismului, al românismului, al apartenenței la o națiune milenară, greu încercată de vremuri și de vicisitudinile istoriei. O națiune care s-a încăpățânat să reziste și să dăinuie peste veacuri, în fața cotropirilor barbare și a pierderilor teritoriale din secolul XX. Dacă nouă nu ne-a ieșit cu Centenarul Unirii, ungurilor sigur le va ieși cu „Centenarul Trianonului”. Guvernul maghiar alocă, în fiecare an, sume de ordinul sutelor de milioane de euro în propagandă, în manipulare, în mistificarea și denaturarea adevărului istoric. Ei nu s-au împăcat niciodată cu cedarea Ardealului României. De atunci și până azi, se luptă să-l recapete. În preajma anului 2020, vor fi foarte aproape de împlinirea acestui deziderat. Opinia publică internațională și multe cancelarii occidentale manifestă favorabilitate față de revendicările Ungariei. Guvernele României din 90 încoace au fost prea slabe pentru a contracara eficient pretențiile revizioniste ale Ungariei. Negativismul și fatalismul îmbrățișate în discursul public de politicienii români în ultimii aproape 30 de ani au adus mari deservicii României, în ceea ce privește percepția, favorabilitatea și încrederea, condiții absolut obligatorii dezvoltării și prosperității. Având o diplomație execrabilă după ’90, am creat în afară,imaginea unei țări neguvernabile și nefrecventabile, a unei țări corupte până în măduva oaselor,a unei tari irelevante ca influența,prestigiu și autoritate.

Statul român și-a abandonat proprii cetățeni

Jos pălăria pentru Orban, pentru modul în care își apără și își cultivă minoritatea maghiară din afara granițelor Ungariei. Asta nu a înțeles să facă și Guvernul României. Statul român și-a abandonat proprii cetățeni din județele Mureș, Harghita și Covasna, condamnându-i la maghiarizare și epurare etnică. Statul român i-a abandonat pe cei aproape 2 milioane de români,aromâni sau vlahi ce trăiesc pe teritoriul Ungariei, Serbiei, Bulgariei, Ucrainei, Greciei și Albaniei. Dacă România a creat condiții de manifestare plenară a identității naționale pentru toate minoritățile care trăiesc pe teritoriul României, recunoscându-le dreptul la învățământ în limba lor maternă, la carieră profesională și politică, dând din oficiu câte un mandat de parlamentar fiecărei minorități, alteia decât cea maghiară, cea din urmă fiind reprezentată în Parlamentul țării de 30 de parlamentari, minoritatea românească care trăiește în țările limitrofe României este marginalizată social, politic și religios.

Avem aproape 10 milioane de români care trăiesc în afara granițelor țării, împrăștiați pe toată suprafața pământului, regasindu-i preponderent în țări precum Italia, Spania, Germania, Israel, Franța, Marea Britanie, SUA. Ce face statul român pentru ei? Nimic. Nici nu trebuie să ne surprindă că avem o diaspora atât de fragmentată și pe alocuri antiromâneacă. Națiunea română trebuie să-și onoreze fiii și fiicele oriunde s-ar afla. Ori asta am uitat să o facem în ultimii 30 de ani de tranziție glorioasă de nicăieri spre niciunde, în 30 de ani de disoluție a identității naționale și statale.

Adevărata dramă a națiunii române

In urmă cu două săptămâni, am fost într-o delegație în Albania, organizată de Ministerul Economiei și Ministerul Mediului de Afaceri. Pe teritoriul Albaniei trăiesc peste 400.000 de aromâni. Președintele aromânilor din Albania, Eli Collaku, e nepotul actorului Ion Caramitru. Aromânii au avut întotdeauna un simț al negustoriei extraordinar, motiv pentru care și azi dețin firme cu o cifră de afaceri de peste 10 milioane euro, având poziții de cvasi-monopol în foarte multe domenii de activitate. În cele trei zile petrecute în Tirana, am vizitat câteva fabrici și hale de producție ale aromânilor. Am avut și o zi dedicată unei conferințe pe teme antreprenoriale. Au vorbit oficiali ai Guvernului României, Guvernului Albaniei și oameni de afaceri romani și albanezi.Am avut și eu o scurtă alocuțiune prin care am îndemnat oamenii de afaceri din cele două țări se creeze parteneriate comerciale profitabile ambelor părți. Atât România, cât și Albania având un potențial de dezvoltare foarte bun.

Erau în sală aromâni în vârstă, spre 70-80 de ani. La intonarea imnului de stat s-au ridicat în picioare, au rămas împietriți cu mâna la piept, murmurând versurile imnului național , în timp ce lacrimile le curgeau șiroaie pe obraji. Românii din Albania, Grecia, Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria, din acele țări unde nu li s-a recunoscut nici măcar dreptul de a fi o minoritate națională, decât un grup etnic sau lingvistic, sunt mai români și mai patrioți decât foarte mulți români din țara mamă. Aceasta este adevărata dramă a națiunii române. Acești români oprimați trăiesc un sentiment acut al frustrării și al abandonului. În Albania, mai avem trei biserici românești, toate trei închise, întrucât Patriarhia Română nu s-a învrednicit să trimită un preot, în condițiile în care are peste 15.000 de preoți în tot atâtea biserici pe teritoriul României.

In prezența Ambasadorului României la Tirana, Mircea Perpelea, am sunat-o pe Natalia Intotero, Ministrul pentru românii de pretutindeni, să o întreb ce face statul român pentru minoritatea aromână de pe teritoriul Albaniei. Răspunsul nu m-a mulțumit. Trebuia să deschidă un centru de informare, dar, din cauza birocrației și a neînțelegerilor cu funcționarii din cadrul Ministerului de Externe, nici atâta lucru nu a reușit. Declarativ și politic, facem atât de multe pentru românii din afara granițelor țării, dar, în realitate și în concret, nimic. În anul în care sărbătorim Centenarul Marii Uniri ar trebui să strângem rândurile, să întindem punți și mâini între toți românii de aici și de pretutindeni. La mulți ani, dragi români, oriunde v-ați afla!

Remus Borza, deputat independent