1916/1918 in Valcea: Ocupanţii germani, austrieci si unguri au incendiat şi devastat case, au ucis şi au jefuit oameni lipsiţi de apărare, au siluit femei 

Judeţul Vâlcea sub ocupaţie militară străină

Armatele invadatoare străine ocupând judeţul s-au dedat la prădăciuni şi jafuri. Ocupanţii au incendiat şi devastat case, au ucis şi au jefuit oameni lipsiţi de apărare, au siluit femei. Un mare număr de bărbaţi, care erau bănuiţi că au luptat în armata română sau că au sprijinit-o, au fost executaţi pe loc. Râmnicu Vâlcea se numără printre oraşele crunt jefuite şi devastate.

Autorităţile de ocupaţie au împărţit teritoriul judeţului Vâlcea în două: comandatura Etapei 270 germane, cu reşedinţa la Rm. Vâlcea, a ocupat partea de nord a judeţului, iar Comandatura Etapei austro-ungare, cu reşedinţa la Drăgăşani a ocupat partea de sud. Partea argeşană a actualului judeţ Vâlcea era cuprinsă în Comandatura Etapei Mobilă 286 cu reşedinţa la Curtea de Argeş.

Nivelul de trai al populaţiei a scăzut simţitor în perioada de ocupaţie. Lipsei produselor de primă necesitate –porumb, grâu, sare, grăsimi –li s-a adăugat lipsa de îmbrăcăminte. Neîndeplinirea ordinelor –în special cele legate de predarea produselor la comandatură –atrăgea după sine amenzi deosebit de grele, în cazul în care pedeapsa nu era închisoarea. După unele date, incomplete, 1193 locuitori au fost amendaţi cu sume variind între 5 şi 3000 lei, 77 au fost condamnaţi la pedeapsa cu închisoarea între zece zile şi un an, iar alţi 95 au fost deţinuţi fără judecată între o zi şi opt luni.

Purtându-se în mod barbar, ocupanţii băteau locuitorii, îi schingiuiau sau îi împuşcau fără milă. În judeţul Vâlcea 27 de persoane şi-au pierdut viaţa în acest chip, între ei numărându-se femei şi copii.

Rechiziţiile şi confiscările de bunuri, exploatarea nemiloasă a muncitorilor şi ţăranilor, a celorlalte categorii sociale, abuzurile şi jafurile au dus la o involuţie economică a judeţului, indicatorii economici arătând că fusese dat cel puţin cu douăzeci şi cinci de ani înapoi.

Acţiuni de rezistenţă

Jaful, teroarea, samavolniciile de tot felul, aroganţa ocupanţilor, politica de germanizare şi de ponegrire a tot ceea ce era tradiţie patriotică la români, au stârnit revolta şi ura profundă a poporului român, care nu se putea împăca cu gândul subjugării gliei strămoşeşti.

Toate acestea au afectat grav nu numai interesele muncitorilor de la oraş şi de la sate, dar şi pe acelea ale intelectualilor şi funcţionarilor, ale tuturor claselor sociale, ale tuturor cetăţenilor patriei, inclusiv moşieri şi fabricanţi, oameni de cultură sau slujitori ai bisericii.

Toate forţele poporului român, strâns unite, s-au ridicat la luptă împotriva duşmanului cotropitor pentru apărarea libertăţii şi independenţei naţionale. Marea majoritate a locuitorilor a opus rezistenţă la rechiziţii ascunzând produsele şi animalele, iar în multe cazuri opunându-se făţiş la predarea lor. De asemenea, locuitorii au sabotat sub diverse forme, activităţile la care au fost siliţi să participe în cadrul muncii obligatorii.

Într-un raport al Comisiei interimare a oraşului Rm. Vâlcea, datat  9 martie 1918, se face cunoscut Prefecturii judeţului Vâlcea că fără ajutorul poliţiei nu pot fi executate ordinele date de Administraţia militară germană, privind scoaterea locuitorilor cu plugurile la arat, la efectuarea corvezilor, a transporturilor de lemne, pentru locurile ocupate de austro-germani, ca şi de a participa la muncă în exploatările forestiere.

Sunt luate măsuri pentru oprirea răspândirii de ştiri defavorabile Puterilor Centrale, cu atât mai mult, cu cât circulaţia lor devine tot mai vie la Rm. Vâlcea mai ales după evenimentele de pe frontul de vest din primăvara anului 1917.

NOTE BIBLIOGRAFICE: Colectia DOCUMENTELE VALCII – Judetul Valcea in anii Primului Razboi Mondial (autori: Corneliu Tamas, Petre Bardasu, Sergiu Purece, Horia Nestorescu Balcesti)