Vara aceasta va fi una a şantierelor de infrastructură, fără zile libere 

• Invitat din nou de prospătul preşedinte al PD-L Vâlcea, Mircia Gutău, premierul Emil Boc a anunţat la Râmnicu Vâlcea că

Vara aceasta va fi una a şantierelor de infrastructură, fără zile libere

La invitaţia preşedintelui PD-L Vâlcea, Mircia Gutău, sâmbătă 18 iulie 2009, premierul Emil Boc s-a aflat din nou în judeţul Vâlcea. Reamintim că săptămâna trecută premierul a fost în vizită la cea mai mare societate vâlceană, anunţând o serie de măsuri menite să redreseze SC Oltchim SA. Dimineaţa, la Cinematograful Ostroveni, premierul Emil Boc a avut o întâlnire cu membrii şi simpatizanţii PD-L din judeţul Vâlcea, iar în jurul prânzului, primul-ministru a purtat discuţii la sala Consiliului Judeţean Vâlcea cu prefectul Remus Grigorescu, cu preşedintele Ion Cîlea, cu directorii serviciilor deconcentrate din judeţ şi cu reprezentanţii autorităţilor locale din Vâlcea.

În cadrul unei conferinţe de presă, premierul Emil Boc a declarat, printre altele: „Sunt cel puţin două teme majore care se regăsesc, practic, peste tot în ţară ca priorităţi: e problema resurselor financiare pentru infrastructură, problema resurselor financiare pentru cofinanţarea proiectelor europene şi problema resurselor financiare pentru funcţionarea primăriilor. Toate au un numitor comun: banii. De aceea, la nivel guvernamental, vom întreprinde două demersuri, în perioada următoare, în raporturile cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. După 25 iulie, vom avea discuţi cu reprezentanţii ambelor entităţi cu care Guvernul României a încheiat un acord, CE şi FMI.

Suntem interesaţi, în primul rând, de cel puţin două componente: unu – majorarea plafonului garanţiilor guvernamentale pentru economia românească şi doi – acordarea de resurse financiare suplimentare pentru infrastructură care să nu fie incluse în deficit sau, altfel spus, deficitul care se va materializa pentru susţinerea infrastructurii să nu fie catalogat ca o depăşire de deficit, având în vedere situaţia de criză şi necesitatea de modernizare a Românei. De ce sunt necesare aceste două priorităţi? Aşa cum am spus, mecanismul garanţiilor guvernamentale s-a demonstrat a fi eficient.

Este Programul „Prima Casă” în derulare, este programul „Primul Siloz” pentru agricultură în derulare şi, iată, două domenii importante, construcţiile şi agricultura, sunt susţinute prin mecanismul garanţiilor guvernamentale. De asemenea, aşa cum aţi văzut, Oltchim-ul, la fel Renault, la fel Ford, sunt entităţi importante ale economiei naţionale care au beneficiat de sprijinul guvernului prin mecanismul garanţiilor guvernamentale.

Avem aprobate 1,45 miliarde de pentru garanţii guvernamentale. Aceste resurse trebuie dublate, pentru a putea extinde mecanismul de garanţii şi pentru alte domenii strategice ale economiei naţionale. Un domeniu îl reprezintă, aşa cum am spus, agricultura, unde dorim, prin mecanismul garanţiilor guvernamentale, să susţinem producţia agroalimentară internă, astfel încât România să devină o ţară exportatoare de astfel de produse şi să nu mai fim în situaţia în care le importăm în proporţie de 70%. Asta înseamnă că trebuie să punem la punct un asemenea mecanism prin care, utilizând garanţiile guvernamentale, să încurajăm producţia românească de produse agroalimentare.

Pentru că fiecare român este revoltat când merge în supermarket – am discutat şi cu foarte mulţi procesatori de produse din carne de pasăre şi îmi spun că 70% din producţia pe care o procesează vine din export. Or n-are România capacitatea să aibă carne de pasăre, carne de porc, roşii, legume din producţia internă să ofere românilor şi trebuie să stăm cu mâna întinsă pentru producţia din afară?! Cred că, aici, utilizarea mecanismului garanţiilor guvernamentale este o problemă de interes naţional, pentru ceea ce înseamnă acest domeniu strategic al economiei naţionale, şi o vom face. De asemenea – şi aici vine cea de-a doua componentă – cofinanţarea proiectelor europene.

Am rezolvat o parte din problemă prin majorarea cotei de prefinanţare la un proiect european de la 15% la 30%. Asta înseamnă că oricine câştigă un proiect european primeşte, a doua zi, în cont, 30% din banii proiectului, ajutându-i să primescă şi TVA-ul şi celelalte cheltuieli cu demararea proiectelor. Sunt însă probleme legate de proiecte europene unde administraţiile locale nu au posibilitatea să cofinanţeze, deşi proiectul este absolut necesar. Şi aici vom utiliza mecanismul garanţiilor guvernamentale, pentru a sprijini administraţiile locale în mecanismul de cofinanţare.

Pentru a-i putea ajuta la început să vină cu aceşti bani, proiectul să fie declarat eligibil, să vină fondurile europene, iar în acel moment, toate părţile vor câştiga. Deci vom utiliza acest mecanism al garanţiilor guvernamentale. Acum mă întorc la componenta infrastructură. Am spus că vara aceasta va fi una a şantierelor de infrastructură, fără week-end, fără sâmbătă, fără duminică. Pentru asta, avem nevoie de resurse financiare. În acest sens, am luat două decizii: în primul rând, să aducem toţi banii din trimestrul IV în trimestrul III, pentru a fi cheltuiţi, acum când este practic cel mai bun moment al lucrărilor în infrastrctură. În al doilea rând, am luat o decizie cu privire la finanţarea proiectelor care se află în faza de finală de terminare a lucrărilor.

Şi mă întorc aici la problema administraţiei locale, legate de cele 4.000 de şantiere deschise în domeniul învăţământului. A fost o greşeală politica guvernului Tăriceanu de a deschide concomitent 4.000 şantiere fără asigurarea surselor de finanţare. Practic, din motive electorale, a dat câte un miliard-două de lei la 4.000 şantiere, care astăzi sunt în pragul colapsului, din două puncte de vedere: lipsa banilor pentru continuarea lucrărilor şi firmele în faliment care au desfăşurat lucrări şi nu au fost plătite. Pentru că cei care au deschis şantiere au primit 1 miliard de lei, dar au efectuat lucrări de 10 miliarde de lei, pentru că odată începute lucrările, s-a presupus că banii vor veni în continuare, fără să se ştie că vechiul guvern nu a făcut nici un fel de planificare a alocaţiilor financiare pentru aceste resurse.

Şi astăzi ce facem? Sunt şcoli care sunt făcute până la faza de acoperiş. Sunt şcoli care sunt până la faza de zugrăveală a interiorului. Sunt şcoli care sunt doar la faza de construcţie a fundaţiei. Sunt construcţii care au bani de primit de la stat de miliarde de lei, dar care sunt în pragul falimentului. Pentru că, pe de o parte, eu au făcut lucrări peste ceea ce era alocat prin hotărâri de guvern, în speranţa că vor veni banii. A venit criza în loc să vină banii. Acum, şcolile respective sunt în puse în situaţia de a intra în faliment, elevii, în unele situaţii nu au unde să intre la 1 septembrie în şcoli cu autorizaţie sanitară, iar la buget nu sunt resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor”. (Petre Coman)