DECLARAREA PUNCTELOR DE LUCRU
Documentar fiscal:
În conformitate cu prevederile art. 71 din Ordonanţa Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003, republicată, privind Codul de Procedură Fiscală, contribuabilii au obligaţia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile, înfiinţarea punctelor de lucru denumite în continuare sedii secundare.
Punctul de lucru este un centru de activitate unde societatea îşi desfăşoară activitatea în altă locaţie decât sediul social. Prin punct de lucru stabil se înţelege un centru de activitate din structura unui agent economic cu personalitate juridică, având un caracter fix sau permanent, cum ar fi un birou, o fabrică, un magazin, un atelier, o mină, un puţ petrolier ori de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale şi altele asemenea.
Declararea sediilor secundare se face prin completarea declaraţiei privind sediile secundare, primită gratuit de la sediul DGFP Vâlcea şi va fi însoţită de următoarele documente:
– încheierea şi menţiunea de la Oficiul Registrul Comerţului privind deschiderea punctului de lucru;
– Certificatul constatator al punctului de lucru eliberat de Oficiul Registrul Comerţului;
– dovada deţinerii legale a spaţiului unde se derulează activitatea punctului de lucru (contract de închiriere, contract de vânzare-cumparare, contract de comodat etc.).
Menţionăm că pentru sediile secundare care au peste 5 salariaţi angajaţi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată sau determinată, după caz, persoana juridică care înfiinţează punctul de lucru este obligată să solicite atribuirea codului de indentificare fiscală pentru sediul secundar dacă acesta nu se găseşte în aceeaşi localitate cu sediul societăţi. În acest caz va fi completată declaraţia de înregistrare a sediilor secundare (cod 060) pusă la dispoziţie gratuit de unităţile fiscale.
Pentru sediile secundare cărora le-a fost atribuit cod de identificare fiscală, agenţii economici vor depune lunar la administraţia finanţelor publice de care aparţine sediul secundar Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul consolidat al statului (cod 100) pentru impozitul pe veniturile din salarii, care se va achita la trezoreria unităţii fiscale respective.
Declararea şi plata contribuţiilor sociale obligatorii aferente personalului angajat la punctele de lucru se face de către societatea mamă la administraţia finanţelor publice unde aceasta îşi are sediul.
Atribuirea codului de identificare fiscală pentru punctele de lucru cu mai mult de 5 salariaţi cu sediul în aceeaşi localitate se face numai pentru un punct de lucru desemnat în cazul când există mai multe puncte de lucru deschise în localitatea respectivă, pentru restul punctelor de lucru obligaţiile declarative vor fi îndeplinite de punctul de lucru desemnat de conducerea persoanei juridice.
*
Informaţii suplimentare se pot obţine, direct, la sediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice din municipiul Râmnicu-Vâlcea, str. General Magheru, nr. 17. De asemenea, aveţi la dispoziţie numărul 73.17.07 – "telefonul contribuabilului", linie destinată în exclusivitate răspunsurilor la întrebările contribuabililor privind legislaţia financiar-fiscală, sau 73.77.77, interior 2049, Biroul gestiune Registru contribuabili şi declaraţii fiscale.
PROCEDURA REGIMULUI DE DECLARARE DEROGATORIU
Acordarea regimului de declarare derogatoriu
În caz de inactivitate temporară, pentru perioade mai mari de 12 luni, dar nu mai mult de 3 ani consecutivi, precum şi în cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, depunerea declaraţiilor poate fi făcută conform unui regim de declarare derogatoriu.
Regimul de declarare derogatoriu se solicită de plătitorii de impozite şi taxe la unitatea fiscală în a cărui administrare se află domiciliul fiscal al acestora, prin depunerea unei cereri.
Pentru a beneficia de regimul de declarare derogatoriu contribuabilii trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:
– să nu figureze, la data aprobării cererii, cu obligaţii fiscale restante către bugetul general consolidat;
– să nu desfăşoare nici un fel de activitate;
– să nu obţină venituri din exploatare, venituri financiare şi/sau venituri exceptionale;
– să nu dispună de personal angajat şi să nu plătească venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului;
– să nu fie în curs de soluţionare o cerere de rambursare sau de restituire a impozitelor, taxelor şi contributiilor;
– să nu fie în curs de derulare un control fiscal.
Cererea pentru aprobarea regimului de declarare derogatoriu va fi soluţionată în termen de 30 zile de la data depunerii, iar unitatea fiscală va comunica în scris plătitorului atât perioada pentru care regimul de declarare derogatoriu a fost aprobat, cât şi condiţiile în care acesta a fost aprobat. Aprobarea cererii va fi condiţionată de îndeplinirea obligaţiilor rezultate din evidenţa fiscală a plătitorului.
Cererea poate fi respinsă în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru aprobarea regimului de declarare derogatoriu sau când organul fiscal consideră, motivat, că acordarea regimului de declarare derogatoriu solicitat poate conduce la apariţia unor cazuri de evaziune fiscală.
Încetarea regimului de declarare derogatoriu
Regimul de declarare derogatoriu aprobat îşi încetează valabilitatea la data aprobată pentru încetarea acestuia sau începând cu luna în care nu mai este îndeplinită oricare din condiţiile obligatorii pentru aprobarea regimului de declarare derogatoriu.
În cazul încetării regimului de declarare derogatoriu, plătitorul este obligat să reintre, din oficiu, în regimul normal de declarare.
Depunerea declaraţiilor
Sunt supuse regimului de declarare derogatoriu următoarele declaraţii:
– formularul 100 “Declaraţie privind obligaţiile de plata la bugetul general consolidat”, cod 14.13.01.01/a, aprobat prin OMFP nr. 281/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
– formularul 300 “Decont de taxa pe valoarea adaugată”, cod 14.13.01.02, aprobat prin OMFP nr. 256/2004;
– formularul 101 “Declaraţie privind impozitul pe profit”, cod 14.13.01.04, aprobat prin OMFP nr.35/2005;
– formularul 120 “Decont privind accizele”, cod 14.13.01.03, aprobat prin OMFP nr. 35/2005;
– formularul 130 “Decont privind impozitul la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă”, cod 14.13.01.05, aprobat prin OMFP nr. 35/2005.
Pe perioada aplicării regimului de declarare derogatoriu contribuabilii nu au obligaţia depunerii declaraţiilor de mai sus, cu o singură excepţie şi anume pentru fracţiunile de ani fiscali cuprinse în perioada de aplicare a regimului de declarare derogatoriu, când contribuabilii au obligaţia depunerii declaraţiilor.
În timpul aplicării regimului de declarare derogatoriu toate celelalte proceduri de administrare fiscală referitoare la plata obligaţiilor bugetare şi inspecţia fiscală sunt aplicabile contribuabililor.
După aprobarea cererii, informaţia privind aplicarea regimului de declarare derogatoriu se înscrie în vectorul fiscal al contribuabilului.
Informaţia privind încetarea regimului de declarare derogatoriu, ca urmare a neîndeplinirii oricăreia dintre condiţiile prevăzute de prezentul ordin, se înscrie în vectorul fiscal al contribuabilului.
Contribuabilii aflaţi în regim de declarare derogatoriu nu vor fi incluşi în evidenţa specială a contribuabililor prevăzuţi la art. 75 alin. 5 din OG nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Contribuabilii inclusi în evidenţa specială pot solicita regim de declarare derogatoriu, caz în care li se aplică procedurile prevăzute de ordinul mai sus menţionat.
*
Baza legală: Ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 864/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593/8 iulie 2005.
