Biserica de lemn din Stăneşti, la un pas de distrugere 

Biserica de lemn din Stăneşti, la un pas de distrugere

În comuna vâlceană Stăneşti există de mai bine de o jumătate de secol una dintre cele mai valoroase biserici din judeţ, dar şi una dintre cele mai frumoase din ţară. Adus tocmai din satul Gâlgău, judeţul Sălaj de Patriarhul Iustinian Marina, monumentul istoric a fost reconstruit şi folosit, după cel Al Doilea Război Mondial, ca biserică parohială în satul vâlcean Suieşti. Construită conform tradiţiei în anul 1658, biserica se află în prezent într-o continuă stare de degradare, fapt pentru care administraţia locală Stăneşti a început demersurile pentru includerea sa într-un vast proiect de reabilitare.

Adusă acum 59 de ani din Sălaj

Conştient de importanţa moştenirii lăsate comunei Stăneşti, primarul Ionel Michiu este hotărât să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a atrage fondurile necesare reabilitării monumentului istoric. „Ar fi mare păcat ca această bisericuţă, unică din punct de vedere arhitectural în această parte a ţării, să fie lăsată să se distrugă din cauza lipsei banilor şi interesului autorităţilor competente. Ţinând cont de unicitatea şi de importanţa sa ca obiectiv istoric şi cultural, vom face tot posibilul pentru a o include într-un proiect amplu de reabilitare.

De asemenea, sperăm că autorităţile judeţene abilitate să ne dea o mână de ajutor pentru reabilitarea sa şi pentru menţinerea în condiţii optime şi de acum înainte”, menţionează acesta. Dat fiind că, de-a lungul timpului, monumentul a fost insuficient promovat şi prea puţin vizitat de turiştii interesaţi, autorităţile locale din Stăneşti intenţionează de asemenea să popularizeze cât mai mult această destinaţie deosebită.

Un prim pas făcut de Primăria Stăneşti în acest sens a fost reabilitarea şi semnalizarea corespunzătoare a drumului către locaşul de cult. „Biserica are o mare importanţă pentru comuna Stăneşti şi considerăm că este de datoria noastră să o păstrăm în continuare în cele mai bune condiţii. Patriarhul Iustinian Marina – fiu al satului – şi-a înmormântat părinţii în cimitirul din spatele bisericuţei, ceea ce dovedeşte cât de mult a preţuit acest lăcaş de rugăciune. Lucrările pentru reabilitarea sa trebuie începute cât mai repede, întrucât acoperişul din şiţă şi unele părţi din structura de rezistenţă vor ceda în scurt timp”, mai spune primarul Ionel Michiu.

Veche de 350 de ani
    
Biserica de la Suieşti – Stăneşti este cea mai îndepărtată de locul de origine dintre bisericile de lemn sălăjene salvate de la dispariţie. Bisericuţa, care se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: VL-II-m-B-09928 s-a bucurat de atenţia cercetătorului Atanasie Popa, care a vizitat-o la 28 decembrie 1930. Biserica se afla atunci încă în satul Gâlgău, iar documentaţia sa la faţa locului a rămas foarte preţioasă. Datorită publicării studiului său, biserica a devenit cunoscută în perioada interbelică şi a fost astfel salvată de la o dispariţie iminentă.

Tradiţia orală înregistrată de Atanasie Popa reţinea existenţa unei picturi exterioare pe pânză la altar, pe care se afla înscris anul 1658. Bătrânii păstrau în memorie că acesta era anul edificării construcţiei pe un deal mai îndepărtat de sat. Momentul aducerii ei mai aproape de sat a fost aproximat între 1790-1795. Tot atunci, se crede că biserica a fost pictată de un anume zugrav Mihăilă. În 1867 a fost construit un cor pentru tineri în navă şi s-au lărgit ferestrele, măsuri de modernizare luate în multe dintre bisericile de lemn din Transilvania secolului al XXI-lea, acolo unde lipseau resurse pentru ridicarea unei construcţii noi.

Biserica a fost salvată de la demolare sub regimul regelui Carol al II-lea al României, în perioada interbelică, şi transferată probabil la sud de Carpaţi, în una dintre taberele de pregătire ale tineretului din acea vreme. După război, ea a fost salvată a doua oară, împreună cu alte biserici aflate în aceeaşi situaţie, de patriarhul Iustinian, fiind reconstruită ca biserică parohială în Suieşti, judeţul Vâlcea. În prezent, în biserica din lemn din Suieşti, preotul paroh organizează slujbe religioase din trei în trei săptămâni.