Două decenii de lenevie finanţată de stat…
Două decenii de lenevie finanţată de stat…
Petre Coman
De bun simţ şi absolut necesară este măsura anunţată de preşedintele României şi de Guvern şi care vizează reducerea salariilor din sectorul bugetar cu 25% până la 31 decembrie 2010. Este nevoie de această măsură pentru ca România să prevină dezastrul economic cu care se confruntă Grecia. Potrivit unor precizări ale Ministerului Finanţelor, reducerea salariilor bugetarilor cu 25% nu va se va aplica dacă veniturile scad sub salariul minim pe economie. În plus, toţi angajaţii de la întreprinderile de stat care beneficiază de avantaje vor fi taxaţi suplimentar. Toată lumea este de acord că sistemul privat s-a ajustat puternic în perioada crizei, cu 20-25%, în timp ce în sectorul public nu s-a întâmplat nimic.
La nivelul judeţului Vâlcea sunt mai multe „găuri negre” în sectorul bugetar care mănâncă miliarde de lei din bugetul de stat sau local. Un astfel de exemplu este Consiliul Judeţean Vâlcea, unde există peste 230 de angajaţi, însă această instituţie ar putea foarte bine să funcţioneze cu mai puţin de 100 de salariaţi fără ca aceasta să afecteze activitatea curentă a instituţiei. Mai deunăzi, preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Ion Cîlea, se văita că imobilul în care funcţionează instituţia este neîncăpător pentru armatele de birocraţi, fără să-şi pună niciodată întrebarea dacă este mai bine să funcţioneze cu un aparat mult mai mic şi dimensionat la nevoile judeţului Vâlcea.
Alte instituţii de stat din Vâlcea în care mulţi salariaţi taie frunze la câini sunt: Instituţia Prefectului, Agenţia Domeniilor Statului Vâlcea, Agentia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Agenţia Teritorială a Taberelor şi Turismului, Autoritatea Rutieră Română, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Biroul Vamal, Direcţia Judeţeană pentru Tineret, Direcţia Silvică, Agenţia Mediului, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Cinegetic, Oficiul Concurenţei, Camera de Conturi Vâlcea, Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Plantelor, Camera Agricolă, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor, Serviciul de Mobilizare a Economiei şi Pregătirea Teritoriului pentru Apărare, Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, Centrul Judeţean de Conservare şi Promovare a Culturii, Şcoala Populară de Arte, chiar şi Finanţele Publice ar putea să-şi reducă numărul de funcţionari, mulţi dintre aceştia plătiţi regeşte din bani publici. Unele din aceste instituţii reuşesc să-şi asigure o parte din venituri din taxe proprii, însă nimic şi nimeni nu poate să justifice raţional şi economic asemenea scheme de personal umflate.
La toate acestea mai trebuie să adăugăm şi primăriile din Vâlcea, unde s-a demonstrat negru pe alb că aproape jumătate din aceste consilii locale au depăşit cu mult numărul de angajaţi, potrivit standardelor de cost impuse de Guvern. Dintr-un calcul elementar se poate trage concluzia că numai dacă s-ar reduce numărul de angajaţi din instituţiile din Vâlcea, fără a afecta activitatea curentă, s-ar face o economie de câteva milioane de euro în fiecare lună. Cu aceşti bani s-ar putea asfalta zeci de kilometri de drumuri, s-ar renova şcolile şi spitalele şi s-ar dezvolta până la urmă tot judeţul Vâlcea.
Ca o concluzie trebuie să spunem că „şmecherul român“ populează astăzi întreg sistemul public, sector ţinut în viaţă de un procent mic de oameni dedicaţi şi muncitori. Specia a proliferat şi in jurul afaceriştilor de partid, cu dinţii înfipţi în resursa publică. Etica muncii, conştiinţa lucrului bine făcut, transpiraţia asiduuă şi respectul faţă de reguli nu intră în setul ei de valori. Concedieri masive în sectorul public şi întărirea mecanismelor de sancţiune şi control, de ordin fiscal şi juridic, par astăzi singurele măsuri care ar putea evita, pe termen lung, grecizarea României. Două decenii de lenevie finanţată de stat sau de la bugetul UE, trândăvie hrănită politic intensiv cu populisme şi iluzii stângiste, au născut est-europeanul asistat, leneş, cleptoman, dar extrem de harnic şi guraliv când e să-şi apere lenea şi plăcerea banilor câştigaţi uşor. El, birocratul, este supravieţuirea şi transformarea sub capitalism a noului tip de „tăietor de frunză la câini”, strămoşul indiferent şi perfect inutil al noii specii de est-european somnolent în muncă.
