Monumente istorice de negăsit în realitate 

Monumente istorice de negăsit în realitate

Anda Vlad
Construcţii inexistente, trecute pe Lista Monumentelor Istorice. Cel puţin şapte astfel de monumente cu o valoare inestimabilă există numai în judeţul Vâlcea, iar ele sunt menţinute în continuare pe această listă, deşi, fizic nu mai există de mult timp, pentru că declasarea lor implică un efort deosebit, după cum explică cei de la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Vâlcea. Cel mai mult au însă de suferit proprietarii acestor terenurilor pe care ele se află, întrucât nu pot construi nimic pe acele arii, dar încurcă şi turiştii care vor să le viziteze şi nu mai găsesc nimic în teren.
Monumente fantomă
Conacul Lahovary din localitatea Slăviteşti – oraşul Băbeni, este una din clădirile vechi din judeţul Vâlcea menţinute pe Lista Monumentelor Istorice deşi din ea nu mai există practic nimic în realitate. Nu a fost niciodată deschisă publicului vizitator, iar de cum arăta odinioară îşi mai amintesc doar bătrânii din zonă. În plus, în perioada comunistă clădirea a suferit mai multe modificări, care au schimbat radical înfăţişarea ei. Ca acest monument istoric fantomă mai există şi altele în judeţul Vâlcea. Dintre cele 798 de obiective istorice trecute pe această listă publicată pe site-ul Ministerului Culturii, cel puţin şapte nu se mai regăsesc în teren.

Printre aceste şi conacul Brătienilor de pe Muntele Malaia, la care nici reprezentanţii Direcţiei pentru Cultură din Vâlcea nu au reuşit să ajungă, câteva cruci de piatră din localitatea Călimăneşti şi nişte mori pe apă. De ce Ministerul Culturii le menţine în continuare ca monumente istorice, deşi ele ar fi trebuit declasate. Menţinerea lor pe această listă nu implică costuri de întreţinere sau alte eforturi financiare din fonduri publice, este adevărat, însă au dezavantaje.
Proprietarii sunt dezavantajaţi
Conform legislaţiei în vigoare declasarea unui monument istoric ar trebui declanşată din oficiu în cazul în care imobilul respectiv a dispărut sau în situaţia în care se constată pierderea calităţii de monument istoric a imobilului. Menţinerea unor astfel de obiective pe lista Monumentelor Istorice le interzice proprietarilor să intervină pentru modificarea structurii clădirii, pentru reabilitări şi lucrări care pot afecta implicit statutul de monument istoric al acestuia.

Punctul de vedere al Directiei pentru Cultura Valcea

În ultimii ani am propus declasarea anumitor monumente care nu se mai regăsesc în teren, doar câteva ruine mai amintesc de clădirile care au fost odată. Declasarea presupune elaborarea unor dosare pentru care anumite acte nici nu mai de găsit. Pentru ele nu mai există nici măcar fotografii în arhive pentru a avea idee despre cum ar trebui refăcute.

Conform prevederilor legale, solicitările de declasare se procesează prin Comisiile de specialitate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului, înainte de a fi supuse aprobării direcţiilor de specialitate din minister şi, în ultimă instanţă, a ministerului. Declasarea implică radierea din listă a unui bun imobil sau a unei părţi din acesta, prin menţionarea în listă a ordinului de declasare. Această operaţiune se declanşează din oficiu, după descărcarea de sarcină arheologică, (în cazul siturilor arheologice), în urma avizului Comisiei Naţionale de Arheologie, în cazul dispariţiei monumentului istoric sau în situaţia în care se constată pierderea calităţii de monument istoric a imobilului. Dosarul de declasare este întocmit de experţi autorizaţi sau specialişti atestaţi înscrişi în registrele Ministerului Culturii şi Patrimoniului.

După 1989, Lista Monumentelor Istorice a fost elaborată în anul 1992 şi a fost actualizată ca urmare a apariţiei Legii 422/2001, fiind aprobată prin Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor, nr. 2314/ 2004, şi publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 646 bis/2004. În ultimii ani, ca urmare a unor inspecţii de monitorizare în teren, s-a constatat faptul că unele monumente, care au fost incluse în Lista Monumentelor Istorice din 2004, doar pentru că erau şi în Lista din 1992 – care a copiat, în mare, lista veche, – fuseseră distruse încă înainte de 1990. După apariţia Listei din anul 2004, nu au fost îndreptate omisiunile sau eventualelor erori semnalate de noi.

Dintre cele 798 de obiective istorice trecute pe această listă, şapte nu se mai regăsesc în teren: Conacul Brătienilor de pe Muntele Malaia, nu mai există de aproape 30 de ani, Conacul Lahovary de la Slăviteşti, ruinele chiliilor de la Schitul Mamu, o cruce de piatră din localitatea Călimăneşti şi alta la Câineni, mora şi joagărul de la Vaideeni şi moara cu făcaie de la Frânceşti.

Nu au fost cazuri când ni s-a solicitat aviz pentru lucrări în zona de protecţie a acestor obiective, pentru că altfel l-am fi acordat, consultând, bineănţeles, Comisia Monumentelor Istorice. O procedură facilă de declasare a unui obiectiv aflate în lista monumentelor fără a se face un studiu amanunţit al lor, despre modul cum au dispărut, poate crea un precedent în acţiunea de ştergere din evidenţă şi, implicit, de sub scoaterea de sub protecţia legii, a unor clădiri sau chiar ale unor ruine care înseamnă foarte mult patrimonial cultural şi pentru recompunerea istoriei noastre naţionale.