ICSI Vâlcea va semna un contract de finanţare pentru cercetare-dezvoltare în valoare de 12 milioane euro
• Directorul general Ioan Ştefănescu ne-a dat o veste bună:
ICSI Vâlcea va semna un contract de finanţare pentru cercetare-dezvoltare în valoare de 12 milioane euro
• proiectul poartă denumirea de „Cryo-Hy: Dezvoltarea infrastructurii de cercetare-dezvoltare a ICSI prin crearea unui laborator la temperaturi scăzute pentru aplicaţii energetice ale fluidelor criogenice” • „Pe partea de hidrogen aţi văzut că am avut primul automobil electric, am fost cu el acum la deschiderea Centrului Renault de la Titu. El are două sisteme operaţionale: unul care merge pe electric, dar încărcarea electricului estre prin hidrogen utilizând o celulă schimbătoare de protoni, sau merge direct cu hidrogen dintr-un stocator care are o capacitate foarte mare de absorbţie a hidrogenului şi care poate să îi asigure o autonomie undeva la 40-50 de kilometri”, ne-a mai precizat prof. univ. dr. Ioan Ştefănescu
Tiberiu Pîrnău
Petre Coman
Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Separări Izotopice – ICSI Râmnicu Vâlcea – este, de fapt, fosta Uzină G, înfiinţată în 1970, o unitate pilot de cercetare în tehnologii avansate şi care avea drept scop producţia de apă grea. Istoria Uzinei G este plină de legende, Securitatea, dar şi Direcţia de Informaţii Externe ocupându-se informativ şi operativ atât de activităţile desfăşurate aici, cât şi de personal.
În prezent, activităţile de cercetare avansată de la acest institut împart amplasamentul în două zone: o zonă cu acces liber pentru angajaţi şi o zonă protejată, aflată sub pază severă şi unde accesul este strict limitat şi controlat de zeci de camere de luat vederi. Institutul din exterior arată ca o fortăreaţă, cu două rânduri de sârmă ghimpată, o măsură de siguranţă impusă de autorităţile internaţionale din domeniul nuclear. După Revoluţie, din anumite raţiuni strategice, producţia de apă grea de la ICSI s-a mutat la Drobeta Turnu Severin.
Principalele domenii de cercetare-dezvoltare şi activitate tehnico-ştiinţifică de la ICSI Vâlcea sunt: tehnologii fizice şi izotopice; procese şi echipamente la temperaturi joase; analize de izotopi, gaze pure, amestecuri de gaze şi elemente în soluţii apoase; separarea izotopilor hidrogenului; echipamente şi tehnologii criogenice; metode de analiză; servicii de consultanţă şi producţie. În urma cercetărilor efectuate de specialişti, în 1995 s-a elaborat o tehnologie originală de obţinere a apei sărăcite în deuteriu. Produsul a obţinut zeci de medalii de aur la saloanele internaţionale de inventică.
În acest moment, fosta Uzină G vinde în toată lumea apă sărăcită în deuteriu. Institutul pentru Tehnologii Criogenice de lângă Râmnicu Vâlcea produce tone de apă fără deuteriu, denumită şi „apă vie”. Apa miraculoasă se vinde cu 10 dolari/litrul, iar comenzile depăşesc capacitatea de producţie. De la o producţie anuală de 150 tone de apă sărăcită în deuteriu (denumită popular, datorită proprietăţilor sale în medicină şi „apa vie”) Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice – ICSI Râmnicu Vâlcea urmează să ajungă în 2011 la o capacitate de 1.000 tone/an. Creşterea producţiei şi îmbunătăţirile tehnologice sunt demarate chiar în plină criză economică care însă nu a afectat şi activităţile institutului.
„Qlarivia”, un succes total pentru institut şi pentru firmă
Profesorul universitar doctor Ioan Ştefănescu se identifică aproape total cu activitatea de la ICSI, întrucât imediat după darea în folosinţă a fostei Uzine G s-a angajat pe post de fizician, iar din februarie 1994 deţine funcţia de director general al institutului. Ioan Ştefănescu a absolvit Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj Napoca, iar apoi şi-a luat doctoratul la Institutul de Fizică Atomică Bucureşti. Directorul general de la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Separări Izotopice are 22 de brevete de invenţii, cinci cărţi şi 138 de lucrări elaborate şi publicate. De asemenea, Ioan Ştefănescu este membru în aproape 10 organizaţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
• Domnule director, se ştie că institutul a obţinut fonduri substanţiale după ce a dat dreptul de comercializare a apei, sub denumirea „Qlarivia”, către firma Mecro System şi mai obţine redevenţe destinate măririi capacităţii de producţie. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?
Ioan Ştefănescu: „Pot să vă menţionez că deja sunt aproape trei ani de când produsul nu mai este al institutului. Este o legislaţie care guvernează prin sistemul OSIM-ului dreptul de proprietate intelectuală şi cesionarea dreptului de proprietate intelectuală către terţi producători sau interesaţi în a-ţi transfera şi a pune în aplicaţie un produs. Statul a acţionat acum vreo patru ani printr-un program special care s-a numit «inovare» şi unde a pus pentru prima dată la bătaie sume de bani alegând echipe.
Deci un IMM şi cu o unitate de cercetare, dacă îşi găsesc interese comune, IMM-ul poate prelua un produs, o realizare a institutului de cercetare pe care să-l dezvolte IMM-ul. Condiţia era că, dacă fondurile puse de IMM depăşesc 50% din ceea ce pune statul, dreptul de proprietate intelectuală se transferă în totalitate la investitor. Exact condiţiile de pe piaţa comercială. Tu trebuia să ai pentru acest lucru un document valabil, pentru cel care a pus banul, că lucrul care îi pui la dispoziţie este unicat, este înregistrat într-o formă oficială, este patentat. Adică, toate acele condiţii care îţi asigură ţie ca investitor siguranţa că nu eşti folosit drept momeală şi în spate stă altul şi tu eşti şmecher şi vinzi la alte trei entităţi. OSIM-ul verifică dacă proprietatea intelectuală este cea corectă, se fac acte prin sistemul de notariat şi prin contractul de inovare, după care se realizează acest transfer de proprietate intelectuală pe timp de 20 ani cât durează patentul.
Deci un patent, în general în toată lumea, are o valabiltate de maxim 20 de ani, timp în care cel care cumpără acest patent este obligat conform legislaţiei să îndeplinească nişte obligaţii vizavi de cel care a cesionat. Asta înseamnă: plăţi compensatorii pentru autor şi redevenţe pentru proprietate intelectuală. Plata se face lunar, timp de 20 ani, indiferent dacă este sau nu este în viaţă. În momentul în care ai făcut această cesionare, tu, ca fost producător al produsului, îţi încetezi practic activitatea urmând ca noul beneficiar al produsului tehnologiei să facă următorul pas: fie că îşi face fabrică proprie, sau dacă crede că sunt foarte mari costurile să îi închiriez spaţiile şi să îmi plătească personalul şi chiriile aferente pentru a continua producţia până când îşi găseşte alte surse de finanţare să dezvoltae capacitatea de producţie.
Noi suntem acum în situaţia în care el mi-a luat personalul, mi-a luat spaţii şi şi-a făcut un nou brand asupra acestei ape care se numeşte «Qlarivia». A văzut că în doi ani de zile a început să meargă toată treaba şi s-a făcut o altă aplicaţie pe fonduri structurale, unde acum îşi dublează capacitatea de producţie. Sigur, preţul de vânzare este destul de mare, de 30 lei litrul. Preţul este pentru o piaţă care are nişte venituri de la mijloc în sus, însă o cură normală nu poate depăşi 100 de euro pe lună. Deci, chiar dacă o bei numai pentru parte de întreţinere, nu are nici un fel de efecte negative. Este pur şi simpu o apă potabilă.
S-au făcut studii însă vreau să vă spun că există o legislaţie în ţară lansată de Rovana Plumb, fosta şefă a Autorităţii pentru Protecţia Consumatorilor, şi care înfierează acele «produse miraculoase». Însă, testele noastre pe şobolani şi şoareci au fost pe partea de anti-stres, pe partea antioxidantă, un produs care te menţine în stare de veghe permanentă fără efecte de oboseală. Îţi dă un tonus optimist. Calităţie apei Qlarivia a cucerit foarte multe domenii, în special zona oncologică. S-a observat pe pacienţi că într-adevăr însoţind tratamentul clasic cu această apă, efectele sunt mult mai pregnante, nu are efecte secundare în tratamentele oncologice specifice”.
Colaborare cu o societate din Sibiu pentru realizarea de turbine eoliene • În afară de suma plătită pentru transfer de proprietate intelectuală, firma Mecro System va plăteşte şi redevenţă?
Ioan Ştefănescu: „Tot lunar, firma respectivă plăteşte o sumă care a fost negociată, care, dacă compari cât lua institutul când se chinua să vândă, este în euro cu cel puţin 30% mai mare. Firma respectivă este prinsă într-un incubator de afaceri pentru că locaţia este mult mai mare. Incubatorul de afaceri este o altă investiţie a statului care a făcut-o cu institutele naţionale, statul mergând cu 70%, iar institutele naţionale cu 30%. Au fost două trageri de genul acesta în care statul a investit undeva în jur de 12 miliarde lei vechi şi institutul circa 8 miliarde lei vechi. Acum, acest centru este exploatat prin aceste servicii de închiriere, sunt vreo 12 firme care sunt «incubate». Noi le punem la dispoziţie laboratoare şi ateliere mecanice cu preţuri mai mici decât pe piaţa obişnuită. Aceste spaţii vor deveni proprietatea privată a institutului. Noi, acum avem trei zone: a statului, zona publică-privată şi zona privată a institutului”.
• Ce studii şi cercetări există în privinţa surselor de energie alternative şi ecologice la nivelul institutului şi la nivel naţional?
Ioan Ştefănescu: „Deja cercetările pe linie de eoliene au ajuns la nivel de producţie. La fel, pe sistemul de fonduri structurale, sunt parteneriate între IMM-uri şi institute de cercetare şi noi le punem la bătaie nişte brevete, nişte gânduri de ale noastre. Este o firmă din Sibiu care va face cu noi nişte turbine eoliene pentru agricultură. Va extrage apa dintr-un puţ sau dintr-o sursă de apă şi o va distribui pe teren.
Pe partea de hidrogen aţi văzut că am avut primul automobil electric, am fost cu el acum la deschiderea Centrului Renault de la Titu. El are două sisteme operaţionale: unul care merge pe electric, dar încărcarea electricului estre prin hidrogen utilizând o celulă schimbătoare de protoni, sau merge direct cu hidrogen dintr-un stocator care are o capacitate foarte mare de absorbţie a hidrogenului şi care poate să îi asigure o autonomie undeva la 40-50 de kilometri. Toată lumea cercetează, nu suntem mai în spate.
Norocul nostru a fost că partea nucleară s-a mişcat foarte repede şi în România, că n-a atins-o nici politicul. A rămas foarte stabilă. Uitaţi-vă, cu toată criza asta guvernamentală, licitaţiile pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă au pornit. Este vorba de 3,6 miliarde de euro. Problema este că atunci când vor fi date în funcţiune, vor produce şi eolienele, dar cum noi nu avem consum de curent electric, va fi o supraproducţie de energie. La noi, consumul de energie nu s-a încurajat deocamdată”.
• Ce proiect major cu finanţare europeană aveţi în pregătire la nivelul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice?
• Ioan Ştefănescu: „Vreau să vă spun că sâmbătă, 25 septembrie, vom semna la sediul Guvernului sau la sediul Ministerului Educaţiei contractul de finanţare a proiectului «Cryo-Hy: Dezvoltarea infrastructurii de cercetare-dezvoltare a ICSI prin crearea unui laborator la temperaturi scăzute pentru aplicaţii energetice ale fluidelor criogenice». Proiectul face parte din Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, Axa Prioritară 2 – CDI Operaţiunea 2.2.1, şi are o valoare totală de circa 12 milioane euro. Proiectul vizează, printre altele, construcţia unei clădiri şi dezvoltarea unei alte zone criogenice, precum şi achiziţionarea de tehnologie. Peste 90% din proiect reprezintă partea de investiţii, iar perioada de implementare este de 25 de luni”.
