„The land of ruins” oferă cazare în staţiunea Vidra 

„The land of ruins” oferă cazare în staţiunea Vidra

În timp ce ministrul turismului, Elena Udrea, expune pe unde apucă fantoma relansării turismului românesc pe calea unui program intensiv de comunicare şi publicitate finanţat din bugetul obosit al statului român cu milioane de euro, prin colţurile ascunse ale României arii turistice cu un potenţial fantastic sunt lăsate să se ruineze rapid. Trecând peste clasica problemă a absenţei unei infrastructuri de acces, în multe dintre aşezările turistice ale ţării clădirile au ajuns ruine desprinse parcă dintr-un final de bombardament de artilerie, iar turistul care îndrăzneşte să ajungă prin acele locuri, mânat de amintirea unor peisaje mirifice, este nevoit să doarmă sub cerul liber, legănat, poate, de amintirea cuvintelor frumoase rostite de doamna Udrea. De exemplu, la 25 de kilometri de staţiunea Voineasa, în Munţii Lotrului, se ascunde privirii staţiunea Vidra, una din cele mai frumoase zone montane din România. Declinul staţiunii a început după 1990, cand au fost incetate investiţiile la un hotel de 400 de locuri.

În prezent, staţiunea a ajuns o ţară a ruinelor, iar turistul sosit în zonă după ce înfruntă drumurile desfundate nu are unde să se cazeze decât sub cerul liber. Ceea ce ar fi putut să fie staţiunea Vidra, locul în care Nicolae Ceauşescu voia să organizeze olimpiada de iarnă (o teză care se pare că a scăpat din repertoriul doamnei Udrea), o zonă sălbatică şi spectaculoasă, dezvăluie turistului care a reuşit să ajungă până aici privelişti splendide şi spectaculoase perspective pe deasupra Barajului Vidra. 

Staţiunea Vidra – o găsiţi pe DN 67, la 66 kilometri de localitatea Brezoi – dinspre Valea Oltului – şi la 50 kilometri de Petroşani – Valea Jiului. De aici se pot face trasee montane prin Munţii Parângului, Lotrului sau Capăţânii. Din păcate, hotelurile construite aici pe amplasamente de vis sunt abandonate şi, aşa cum îi stă bine oricărei clădiri părăsite din România, devastate. Geamuri sparte, uşi rupte, pereţi crăpaţi, lacăte peste lacăte stârnesc frustrarea turiştilor pe care peisajul îi îndeamnă să rămână mai multe zile aici, însă neglijenţa şi nesăbuinţa economică ale autorităţilor îi alungă. Doar 20 de camere în câteva vile înghesuite pot oferi cazare şi, la sfârşit de iulie, erau ocupate. Zona de o frumuseţe specială atrage totuşi iubitorii muntelui care îşi montează corturile pe unde apucă. Din păcate însă, potenţialul turistic al zonei este ignorat, iar atmosfera de Cernobil face să simţi fiori pe şira spinării. Nu există nici un interes la Ministerul Turismului pentru astfel de investiţii uitate.


Amplasată la 1.370 de metri altitudine, Vidra beneficiază de o pârtie de schi şi de o instalaţie de telescaun, binevenite, cu atât mai mult cu cât aici zapada persistă în medie şase luni pe an. Dacă drumul dinspre Voineasa este acceptabil şi se bucură de un peisaj care îţi fură, pur şi simplu, privirea, de la Vidra spre Obârşia Lotrului, şi de acolo pe Transalpina, spre Petroşani, se lasa cu „internări” la service pentru aproape orice maşina mică. Zeci de kilometri de drum extrem de prost printre frumuseţi de o rară sălbăticie te zguduie şi te îngrozesc.


Barajul Vidra, singura construcţie hidrografică de acest gen formată din anrocamente, şi nu din beton, este supus în acest an unui proces de reabilitare în cadrul unui program de retehnologizare a centralei de la Ciunget. În acest scop, în luna aprilie a fost stabilită golirea Lacului Vidra până la cota 1225, pentru realizarea unor lucrări la priza barajului pe aducţiunea principală şi aducţiunile secundare.
”Am vrut să ajungem cu un grup de prieteni de la Petroşani pe Valea Oltului şi am fost absolut stupefiaţi de frumuseţea zonei Vidra. E una dintre cele mai frumoase zone din România. Pur şi simplu ţi se taie respiraţia, aşa că ne-am bucurat şi am decis să ne oprim câteva zile să explorăm munţii, să facem câteva trasee montane. Din păcate, pe o rază de 50 de kilometri nu am găsit absolut nici un spaţiu de cazare. Erau câteva vile, dar erau pline. De departe am văzut un hotel şi ne-am bucurat, însă nu mică ne-a fost mirarea când am ajuns acolo şi am văzut un spaţiu devastat, cu lacăte pe fiecare uşă. Pur şi simplu, nu ne venea să credem. Erau doi oameni, spălau nişte geamuri la o clădire pustiită. Am dat şi peste o pensiune, dar cam precară şi din care răsunau manele. Cort nu aveam, la lac nu am reuşit să coborâm şi părea aproape secat, aşa că a trebuit să ne continuăm drumul până la Voineasa. În orice ţară civilizată o astfel de staţiune ar fi fost la loc de cinste. Dar noi trăim într-o ţară a paradoxurilor, unde ne batem joc de tot ce e mai frumos”, povesteşte Andrei Popescu din Cluj, un împătimit al muntelui.


Localnicii, ale căror principale ocupaţii sunt defrişarea muntelui, oieritul şi comerţul cu fructe de pădure la marginea drumului care arată ca după război, au minţile infierbântate de legende. Ei povestesc cum cele patru localităţi devenite peste secole staţiunile dintre Vidra şi Valea Oltului – Voineasa, Ciunget, Malaia şi Brezoi – au fost înfiinţate de patru haiduci, celebri pe Valea Lotrului. Atunci cand s-au aşezat fiecare la casele lor, aceştia şi-ar fi îngropat comorile în munte, comori peste care nu a dat nimeni de atunci.


Infrastructura 
În baza unui proiect derulat de Consiliul Judeţean Vâlcea în asociere cu câteva primării, se doreşte dezvoltarea infrastructurii turistice din zonă, amenajarea, la baza partiei, a unor zone pentru alimentaţie publică, construirea staţiei de îmbarcare, amenajarea unei parcări cu 200 de locuri şi amenajarea unor zone pentru servicii de inchiriere a materialelor sportive.
În spaţiul dintre Drumul Naţional 7A şi zona de protecţie a Lacului Vidra se preconizează să fie construite un debarcader şi un bazin care în timpul sezonului rece să fie transformat în patinoar pe pontoane plutitoare, iar în sezonul estival va funcţiona ca ştrand. Tot în acest perimetru se vor construi o staţie de epurare biologică, posturi de transformare a energiei electrice şi vor fi amenajate alei pietonale şi parcuri. Însă acestea sunt doar planuri şi, până când vor fi implementate, peste barajul de la Vidra rămâne să plutească amărăciunea. Iar pe marginea drumului „bombardat” se vor înghesui corturile îndrăgostiţilor de sălbăticie. (www.romanialibera.ro)

Reacţia preşedintelui CJ Vâlcea Ion Cîlea:

“The land of ruins” – ţara Păsării Phoenix
Sub un titlu inspirat de nişte realităţi triste şi întrutotul adevărate, o prestigioasă publicaţie centrală a inserat în paginile sale o anchetă care a dorit şi a reuşit să surprindă imaginea staţiunii Vidra din Munţii Lotrului ca mostră fidelă a titlului ales cu inspiraţie: “The land of ruins”.

    Nu încearcăm nici o clipă să negăm constatările la faţa locului ale unui ziarist cu adevărat profesionist şi obiectiv ţesute cu măsură deontologică pe un covor tipografic generos. O singură observaţie, altminteri de bun simţ, ne îndeamnă la acest demers şi anume acuzaţia care se aduce în sensul că pe turişti – citez: “neglijenţa şi nesăbuinţa economică ale autorităţilor judeţene îi alungă”.

    Adevărul este în “grădina” altora şi din rotundul lui cred că ar trebui eliminată vina pusă discret pe seama Consiliului Judeţean Vâlcea care, de-a lungul anilor, s-a bătut să îndrepte o veche şi gravă eroare din vremurile apuse.
    Încă din anul 1987, printr-un Decret al Consiliului de Stat, staţiunea Vidra a fost transferată Uniunii Generale a Sindicatelor din România. După Revoluţia din Decembrie 1989, proprietarul a rămas acelaşi, doar că staţiunea a devenit patrimoniu comun al Confederaţiilor sindicale din România. Concret, începând din 1994, cele trei hoteluri de la Vidra sunt administrate de structura sindicală a Cartel Alfa, iar celelalte 5 vile să află sub coordonarea financiară a Sind România.

    În tot acest timp, administraţia judeţului Vâlcea a încercat, fără a reuşi, să strângă laolaltă factorii implicaţi în arealul turistic respectiv pentru a găsi drumul comun care să ducă la reînvierea staţiunii Vidra. Ba mai mult, după o uşoară “încălzire” a relaţiilor cu sindicatele, au fost invitaţi şi au venit în zonă specialişti ai Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism, au studiat regiunea şi au identificat două zone ideale pentru construcţia unor pârtii de schi.

    Numai că, din păcate, sindicatele au intrat iarăşi în gâlceavă parcă anume spre a demonstra că Vidra nu poate depăşi pragul şanselor şi al proiectelor ratate. Asta, însă, nu ne-a împiedicat să pornim singuri la drum, luându-ne ca parteneri obştile de moşneni proprietare ale arealului cu virtuţi turistice din Munţii Lotrului. Încă de la începutul mandatului de preşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea, mi-am propus, ca cea mai mare prioritate, să folosesc pârghiile şi posibilităţile investiţionale pentru valorificarea mirificelor zone din Munţii Lotrului. La ora actuală, avem în derulare un proiect de mare anvergură pe structura Programului Naţional de Dezvoltare a Turismului “Schi în România” prin care intenţionăm să punem în valoare cea mai pitorească zonă montană din ţară, să dezvoltăm domeniul schiului şi practicarea altor sporturi de iarnă într-un perimetru larg, care cuprinde mai multe localităţi din judeţul Vâlcea. În acest scop, Consiliul Judeţean Vâlcea   s-a asociat cu consiliile locale Voineasa şi Vaideeni în vederea realizării proiectelor de dezvoltare a infrastructurii de agrement, ele fiind mulate perfect pe dimensiunile Planului Naţional de Dezvoltare 2007 – 2013 şi ale Strategiei de Dezvoltare a Turismului în judeţul Vâlcea 2007 – 2013.

    Nu voi intra în detaliile acestui proiect deoarece am făcut acest lucru cu alte prilejuri. Voi spune doar că au fost depăşite deja etapele necesare pentru finanţarea şi începerea lucrărilor. De asemenea, am pus de acord neconcordanţele dintre prevederile Legii nr.526/2003 pentru aprobarea Programului Naţional de Dezvoltare a Turismului “Schi în România” cu Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, respectiv, am interacţionat proiectele noastre de investiţii cu siturile naturale Frumoasa şi Parâng.

    S-au găsit, în acelaşi timp, soluţii la problemele de infrastructură rutieră care să permită facilitarea legăturilor cu Drumurile Naţionale 7, 7A şi 67, precum şi cu viitoarea magistrală a Culoarului paneuropean IV. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a avansat bine cu lucrările de infrastructură pentru a lega staţiunea Rânca de oraşul Sebeş care va traversa zona montană de la graniţa a 4 judeţe. Prin realizarea acestei reţele rutiere, accesul spre Vidra şi Obârşia Lotrului nu va mai ridica probleme. În plus, conectarea la turismul internaţional va fi şi ea asigurată prin accesul la aeroportul din Sibiu.

    Prin urmare, avem cum s-ar spune, hamurile, doar calul de la Vidra ne mai trebuie. În ceea ce ne priveşte, am elaborat Planul Urbanistic Zonal şi suntem în stadiul avansat cu amenajările turistice din Munţii Lotrului. Deoarece anvergura proiectelor depăşeşte capacitatea investiţională a Consiliului Judeţean Vâlcea şi nici susţinerea exclusivă pe programe europene nu este posibilă, am solicitat ca instituţia noastră să fie integrată între cele 12 consilii locale şi judeţene care au intrat deja în atenţia Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului şi care au primit o tranşe de 30 de milioane de euro din cele 180 milioane de euro în cadrul programului “Schi în România”. Cu alte cuvinte, am cerut includerea proiectelor Consiliului Judeţean Vâlcea în Lista cuprinzând autorităţile administraţiei publice locale care beneficiază de finanţarea proiectelor de investiţii în turism.

    Potenţialul turistic extraordinar din Munţii Lotrului va justifica pe deplin efortul financiar după ce va fi pus în valoare şi va deveni ramură de vârf a industriei turismului românesc şi, bineînţeles, după ce va fi ancorat cu pricepere la turismul european şi internaţional. Singura problemă fără soluţie rămâne, din păcate, reabilitarea, dezvoltarea şi modernizarea staţiunii Vidra, aflată în patrimoniul turistic al sindicatelor.
Dr.ing. Ion CÎLEA,
Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea